Temeri care te impiedica sa cresti (II)

În articolul anterior, am început să discutăm despre temerile care ne împiedică să ne atingem potenţialul şi să ieşim din zona de confort. După cum ţi-am promis, în acest articol vom vorbi despre celelalte 7 temeri: Teama de necunoscut, Teama de abandon, Teama de a fi respins, Teama de a dezamăgi sau de a fi dezamăgit, Teama de a nu te ridica la nivelul aşteptat, Teama de ridicol şi Teama de succes.

Vom începe cu…

3. Teama de necunoscut

Te-ai întrebat vreodată de ce oamenii se tem de întuneric? Teama de întuneric este, de fapt teama de necunoscut. Nu ştim la ce să ne aşteptăm, deci nu ne putem pregăti răspunsul potrivit, iar această nesiguranţă ne face vulnerabili. Pentru că schimbarea înseamnă necunoscut, iar creşterea înseamnă schimbare, teama de necunoscut este un mare impediment în calea dezvoltării noastre personale.

Teama de necunoscut ne limitează în a face, a crede, a alege doar acele lucruri de care suntem siguri, pe care le cunoaştem sau cu care suntem familiarizaţi. Unde este provocarea în acest caz? Unde este creşterea?

Exemple:

  • Nu alegi facultatea dorită care se află în afara ţării tale deoarece nu eşti familiarizat cu respectiva cultură.
  • Nu îţi deschizi propria afacere deoarece nu ştii cu ce se mănâncă antreprenoriatul.

 4.  Teama de abandon

Una dintre cele mai mari temeri cu care ne confruntăm ca indivizi, este teama de abandon. Ea este puternic legată de tipul de ataşament dezvoltat în primii ani de viaţă şi ne influenţează în mod direct acţiunile întreprinse în fiecare domeniu al vieţii noastre. Ea explică totodată multe dintre alegerile noastre.

Exemple:

  •  Încep să fumez pentru că prietenii mei o fac. Dacă nu fumez, risc să nu mai fac parte din grup.
  • Nu îmi expun punctul de vedere în relaţia pe care o am pentru că mi-e teamă de un conflict care ar duce la despărţire. Etc

 5. Teama de a fi respins

Poate fi legată de teama de abandon, însă poate fi extrapolată şi la nivel de relaţie „cerere-respingere”. Astfel, ne e teamă să cerem un anumit lucru de teama de a nu ne fi respinsă cererea. Principala cauză care amplifică această teamă este faptul că noi confundăm  respingerea unei cereri cu respingerea unei persoane. Nu înseamnă că, dacă cineva îţi refuză o cerere, nu te iubeşte sau nu are consideraţie pentru tine.

 Exemple:

  •  Dacă un profesor respinge cererea de a ne fi primită o lucrare după expirarea termenul limită, ne simţim respinşi ca persoană. Acel profesor trebuie să aibă ceva cu tine (nu?).

 

 6. Teama de a dezamăgi/ de a fi dezamăgit

Cel mai adesea, în momentul în care întreprindem ceva sau ne hotărâm să facem o schimbare, avem aşteptări. Avem aşteptări de la noi, de la ceilalţi… ne aşteptăm să slăbim peste noapte, să renunţăm la televizor de mâine, să facem mai multă mişcare de luni. Ne aşteptăm ca lumea să ne susţină, ca bunica să fie mândră de noi, ca prietenii să ne respecte etc. Şi inevitabil, odată cu aşteptările, vin la pachet şi dezamăgirile. Am dezamăgit o dată, de două ori, de trei ori. Am fost dezamăgiţi de nouă, de zece, de unsprezece ori… şi ne-am trezit că frica de dezamăgire ne-a paralizat. Ne ţine pe loc şi ne minte că doar rămânând pe loc vom fi în siguranţă. Fals! Fals, fals fals! Cea mai mare dezamăgire va fi, ca la un moment dat, să conştientizezi că după ani de zile, ani în care cei din jurul tău au încercat, au crescut şi au realizat ceva, tu…te afli în acelaşi loc. Prea speriat să faci un pas înainte.

7. Teama de a nu te ridica la nivelul aşteptat

Aşteptările…fir-ar ele! După cum aminteam anterior, aşteptările (de cele mai multe ori nerealiste)  pe care le avem de la noi sau de la ceilalţi, ne neliniştesc şi ne determină să amânăm acţiunea şi împreună cu acţiunea, rezultatul. Ce este atât de rău în aşteptările noastre? Simplul fapt că ne aşteptăm în loc să acţionăm. Teama este generată de faptul că înainte de a face primul pas, ne aşteptăm să…

Ne e teamă că nu ne vom ridica la nivelul pe care ni l-am impus noi sau ceilalţi? Nu le poţi permite celor din exterior să impună standarde pentru viaţa ta! Cu toate acestea, de multe ori ne trezim că jucăm după regulile părinţilor, prietenilor, rudelor sau ale altor oameni „care ne vor binele”. Tu îţi cunoşti potenţialul, tu îţi stabileşti propriile obiective pentru viaţa ta şi tu le evaluezi în mod realist! Dacă înveţi să înaintezi pas cu pas, zi de zi, vei ajunge cu siguranţă la destinaţie.

8. Teama de ridicol

Ţi s-a întâmplat vreodată să fii pus într-o situaţie atât de penibilă, încât să te rogi să te înghită pământul? Cu siguranţă am trăit cu toţii cel puţin un astfel de moment. Unii l-au făcut subiect de bancuri, alţii l-au încuiat cu lacăt şi au aruncat cheia pentru a se asigura că niciodată nu îşi vor mai aminti de el, iar alţii îl folosesc pe post de mască şi creează intenţionat astfel de situaţii pentru ca o posibilă situaţie reală să fie privită doar ca „o altă glumă” de-a lor.  Indiferent de modul în care alegem să o mascăm, teama de ridicol există. Şi ea ne determină să evităm situaţiile care ne expun.

De aceea refuzăm să vorbim în public (deşi în tine poate zace un talent de orator desăvârşit), de aceea evităm să ne prezentăm opinia (deşi poate fi cea mai bună idee din acea sală de curs), de aceea dăm cu piciorul multor oportunităţi care ne-ar putea ajuta să creştem şi să ajungem unde ne dorim…

9. Teama de succes

Ar putea să ţi se pară absurd faptul că cineva se poate teme de succes într-o lume în care toată lumea aleargă după el. Oricât de ciudat ar părea, teama de succes există, şi este foarte frecvent întâlnită. Ea este acel dracuşor neliniştit care ne sabotează planurile, acţiunile, visurile şi speranţele.  Nu ne temem neapărat de succes, cât de responsabilităţile pe care el le aduce. Ne temem să nu „o dăm în bară”, să nu ne pierdem imaginea pe care ne-am format-o în ochii celorlalţi, să nu ajungem sub lupa celor din jur, să nu fim criticaţi şi arătaţi cu degetul…ne temem de expunere şi de faptul că, odată ieşiţi din mulţimea mediocră, nu ne vom mai putea ascunde după vecinul şi nu ne vom mai putea amesteca în mulţime. Şi ne întrebăm dacă merităm, dacă vom putea face faţă…şi, fiind prea ocupaţi cu îndoiala şi teama, uităm să mai credem în noi. Ne uităm în jurul nostru şi vedem că oamenii „din mulţime” sunt mulţumiţi cu starea lor, iar cei care încearcă să „sară gardul” sunt arătaţi cu degetul…de ce am risca?

De fapt…cred că mi-e teamă să risc!

 

 

facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail
Opt In Image

Ti-a placut articolul?

Alatura-te comunitatii de tineri ca tine pentru a-ti primi sursa de inspiratie! Bonus, vei avea acces instant la materialul pe care il ofer abonatilor mei :)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>