Temeri care te impiedica sa cresti (I)

Ţi-am cerut într-un articol anterior să îmi împărtăşeşti temerile care te paralizează şi motivele care te împiedică să îţi atingi potenţialul.

După cum era de aşteptat, răspunsurile au variat de la persoană la persoană, însă indiferent de numărul răspunsurilor, ele urmează aproximativ acelaşi tipar; aşadar, dacă până în acest moment te gândeai că eşti singurul care se confruntă cu o teamă anume,  află că te înşeli.

Teama este o creaţie mentală, şi se manifestă în momentul în care ne raportăm la … memoria noastră!

Fie că ne referim la o întâmplare din trecut, la ceva ce am auzit sau văzut la alţii, fie la un sentiment care ne-a încercat la un moment dat.

Temerile se învaţă!

Gândeşte-te doar o secundă la un copil care începe să exploreze lumea. Se teme de ceva?

Îţi propun să descoperim împreună care sunt cele mai mari temeri ale noastre, ca tineri. Să încercăm să înţelegem cum apar ele şi cum le putem face faţă.

Inventariind cele mai comune temeri, am realizat că ele pot fi grupate în patru mari categorii- în funcţie de efectul pe care îl generează- iar efectele acestora nu sunt altceva decât eşecul împlinirii nevoilor specific umane.

Cu toţii ne ghidăm după o serie de nevoi sau trebuinţe fundamentale care, odată împlinite, permit trecerea la nivelul următor. După cum poţi observa în schema de mai sus, fiecărei trepte de dezvoltare (cu nevoile sale specifice) îi corespund o serie de temeri.

Vom vorbi în acest articol despre primele 2 temeri care ne împiedică să creştem şi să ne dezvoltăm.

1. Teama de suferinţă

În mod normal, orice om se ghidează în viaţă după principiul „cât mai puţină suferinţă, cât mai multă plăcere”. Indiferent că vorbim despre suferinţa fizică sau cea emoţională, cu toţii căutăm modalităţi cât mai variate de a o evita. Această abordare poate avea atât efecte adaptative, cât şi dezadaptative, în funcţie de situaţie. Astfel, teama de suferinţă ne  împiedică să atingem o plită încinsă (efect adaptativ), dar totodată  ne împiedică să investim emoţional în relaţiile cu cei din jur, din teama de a nu fi răniţi (efect dezadaptativ).

Teama de suferinţă este principala cauză a lipsei de acţiune. Ea ajută la construirea unei „zone de confort”, care împiedică dezvoltarea şi creşterea. Acestea (dezvoltarea şi creşterea) fiind esenţiale pentru întregirea sentimentului de fericire.

2. Teama de schimbare

Deoarece simţim nevoia siguranţei în viaţa noastră, orice ameninţă această stare este blocat şi înlăturat la nivel subconştient.  Schimbarea este percepută ca un factor care perturbă echilibrul şi siguranţa vieţii, astfel că apare inevitabil o teamă vis-a-vis de aceasta (deşi „siguranţa” poate fi confundată cu o stare în care ne-am complăcut pur şi simplu).

Sunt convinsă că ai auzit şi tu idei precum „e mai bine să fac cum sunt obişnuit decât să încerc ceva nou şi să nu funcţioneze” sau „mai bine rămân în această relaţie (disfuncţională) decât să renunţ. Dacă rămân singur/ă? Dacă nu se mai uită nimeni la mine? Etc.”

Indiferent de situaţia despre care vorbim, teama de schimbare este puternic legată de cea de a treia teamă- teama de necunoscut, despre care vom vorbi în articolul următor.

To be continued:)

 

facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail
Opt In Image

Ti-a placut articolul?

Alatura-te comunitatii de tineri ca tine pentru a-ti primi sursa de inspiratie! Bonus, vei avea acces instant la materialul pe care il ofer abonatilor mei :)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>