Secretele cuplurilor fericite…

Pentru o relaţie fericită, nu este suficient să te căsătoreşti cu omul pe care îl iubeşti; mai trebuie să şi iubeşti omul cu care te-ai căsătorit.

 

Pe cât de banală pare această idee, pe atât de mult adevăr conţine.

Toţi visăm la o iubire care să ne înalţe sufletul şi să ne facă inima să râdă în hohote. Ne alimentăm fanteziile din cărţi, din filme şi fotografii pân’ ce ne creionăm în minte relaţia noastră perfectă. O vedem în vis, ne-o imaginăm în singurătatea gândurilor noastre, ne agăţăm de ea în reveria leneşă de vară, dar mare e dezamăgirea când constatăm că relaţia de cuplu e mult mai complicată decât ne-o imaginam, că viaţa în doi nu înseamnă doar râs şi voie bună, spontaneitate şi romantism.

Dar cum se face că unele cupluri radiază fericire şi după aani şi ani de relaţie, în timp ce strălucirea altora se stinge dintr-un suflu?

Există mult prea multe mituri în jurul ideii de iubire, iar cei care înţeleg limitările impuse de acestea, se pot elibera de ele şi îşi pot crea propria poveste de iubire, fără final (nefericit).

Secretele cuplurilor fericite nu sunt chiar atât de secrete. Oricine le caută, le găseşte şi oricine le înţelege, trăieşte împlinit.

Primul “secret”, pe care sunt convinsă că îl cunoşti, deşi probabil nu îţi place cum sună, este acesta:

Dragostea, ca sentiment şi amalgam de emoţii copleşitoare, nu este suficientă pentru a ne ţine împreună. Cee ce ne ţine alături este calitatea relaţiei pe care o construim împreună. 

De ce spun asta?

Pentru că dragostea, aşa cum o înţelegem noi, ţine mai mult de partea emoţională. Când descriem iubirea descriem emoţii, trăiri…fluturi:) Când fluturii dispar, iubirea dispare. Când altcineva ni-i face să zburde, spunem că iubim şi suntem gata să renunţăm la cel/cea care ne-a îmblânzit fluturii.

Dar iubirea nu e doar emoţie, îndrăgostire adolescentină şi pasiune oarbă. Când toată nebunia de emoţii dispare, când ne privim în suflet şi când vedem- parcă pentru prima dată- omul de lângă noi …abia atunci putem vedea dacă ceea ce avem e mai mult decât fluturi şi flori.

Atunci, când euforia momentului îşi pierde din intensitate, când începem să vedem şi să înţelegem sufletul care bate lângă noi, abia atunci începe să răsară iubirea. Atunci începem să împletim bucăţi din noi şi să construim relaţia.

O relaţie sănătoasă trebuie întreţinută, trebuie hrănită şi respectată permanent, iar asta nu vine întotdeauna de la sine. E un act de voinţă. O alegere pe care o facem zi de zi. O alegere pe care o face fiecare în dreptul lui şi o alegere luată totodată împreună.

Spre exemplu, poţi gândi “astăzi, pentru că eşti important/-ă pentru mine, pentru că îţi iubesc sufletul şi veselia din privire, aleg să mai pun o cărămidă în construcţia relaţiei noastre. Poate sunt obosit/-ă sau morocănos/-asă şi pot doar să stau în tăcere lângă tine, sau poate m-am trezit cu o veselie molipsitoare şi vreau să îţi înseninez chipul …dar zilnic aleg să acord atenţie relaţiei dintre noi”.

Vor fi uneori etape parcurse în disonanţă, în care unul va aduce mai mult decât celălalt în relaţie. E normal. În relaţiile sănătoase nu se ţine scorul şi nici nu se merge pe ideea 50/50…dacă ne întâlnim la mijloc…bine, dacă nu…eu nu sunt dispus să mai fac niciun pas înspre tine. Sunt etape…iar aici nu vorbim de un pattern al relaţiei. Când devine un obicei ca doar unul să tragă, iar celălalt să lenevească…asta nu mai e sănătate!

Viaţa în doi nu înseamnă contopire şi pierderea individualităţii. Deşi poate sună romantic ideea. 

   Atunci când un bărbat şi o femeie devin unul singur, prima mare dificultate devine aceea de a afla care dintre ei vor fi :)  

 

Vedem adesea în jurul nostru cupluri care spun “nouă ne plac drumeţiile pe munte”, “noi avem intoleranţă la gluten”, “noi suntem vegetarieni” etc. Personal, m-am învăţat să privesc cu scepticism excesul de “noi” în relaţii. Atunci când nu mai poţi să vorbeşti despre tine într-o relaţie, îţi poţi pune nişte semne de întrebare cu privire la sănătatea acesteia. 

Deşi credem că din dragoste pentru celălalt trebuie să renunţăm la nevoile şi plăcerile noastre…să facem compromisuri şi să ne adaptăm la felul celuilalt de a fi, întreabă-te până când o veţi duce aşa şi ce efecte va avea atitudinea aceasta în contextul relaţiei.

Vreau să mă înţelegi corect…nu pledez pentru încăpăţânare şi egoism acerb în relaţie. Nu!! Ideea de a nu te pierde pe tine în celălalt înseamnă a avea curajul să fii tu şi să îl accepţi pe celălalt aşa cum este el, chiar dacă asta înseamnă că nu vă veţi potrivi 100%. 

Dacă există între voi diferenţe peste care nu puteţi trece…mai bine strângeţi-vă mâna şi luaţi-o pe căi diferite. Iluzia schimbării celuilalt şi sindromul salvatorului a stricat multe relaţii şi a lăsat multe persoane rănite.

Într-o relaţie sănătoasă îţi permiţi să laşi jos orice mască şi să fii tu. Aşa goofy sau silly, zăpăcit/-ă şi uneori aiurit/-ă. A-ţi dărui iubirea înseamnă a renunţa la sistemul de apărare. Înseamnă să ne deschidem şi să facem să crape coaja propriei carapace. Înseamnă să lăsăm la vedere băiatul neliniştit şi stângaci sau fata atât de vulnerabilă uneori.

Dacă pot îndrăzni să fiu fericit sau trist alături de omul pe care îl iubesc, înseamnă că mă aflu alături de persoana potrivită.

Autenticitatea în relaţii pune mari probleme deoarece ne e dificil să fim oneşti, în primul rând, faţă de noi înşine. Când nu poţi sta tu cu tine, când nu te poţi bucura de prezenţa ta şi nu îţi poţi accepta trăirile şi emoţiile, gândurile şi planurile tale…cum vei putea să faci asta în prezenţa celuilalt?

E important să negociem cu propriile dorinţe, în interiorul nostru, deoarece atunci când nu adoptăm o poziţie clară, avem tendinţa de a ne proiecta propria incoerenţă asupra celuilalt, atribuindu-i astfel o dificultate care se află, de fapt, în noi. Conflictul interior nerezolvat îl proiectăm în celălalt pentru că astfel îl putem vedea şi îl putem urî. 

 Relaţiile, mai ales relaţiile de cuplu, sunt ecrane pe care proiectăm muuult, iar cuplurile fericite au înţeles deja faptul că nu tot ceea ce aducem în cuplu ne aparţine pe deplin, în mod asumat. Aducem cu noi mituri, credinţe moştenite, tipare comportamentale, proiecţii, temeri şi mecanisme de apărare care adesea periclitează liniştea şi armonia cuplului. De aceea este esenţiaaală o bună cunoaştere de sine. Ne scuteşte de multă suferinţă inutilă.

Cheia unei relaţii de cuplu armonioase constă în găsirea unei lungimi de undă potrivită între individualitatea personală şi individualitatea comună. Între apropiere şi distanţă.

Armonia nu înseamnă să facem totul împreună, ci să putem împărtăşi atât de mult încât să îndrăznim să trăim uneori şi în afara proximităţii imediate a celuilalt.

Dintre toate “ingredientele” unei relaţii fericite, cred că acesta este cel mai important de înţeles şi de aplicat.

De ce?

Pentru că societatea promovează exact opusul: Dacă ne iubim, trebuie să facem totul împreună. 

A lua distanţă faţă de celălalt nu înseamnă că nu îl mai iubeşti. Nu înseamnă că în lipsa lui îţi faci de cap sau că faci lucruri pe care nu le-ai face dacă ai şti că el te vede. Nu!

Această distanţă îţi permite să răspunzi tu nevoilor tale, nevoi la care el nu îţi poate răspunde (momentan).

Ex: Nevoia de cunoaştere, de dezvoltare, de socializare, de a te implica într-un hobby, de a face sport, de a medita, eetc.

Distanţa apare din fidelitate faţă de tine şi faţă de celălalt, iar fidelitatea înseamnă angajament.

Este important să ne luăm timp cu noi, chiar şi atunci când suntem într-o relaţie. Fie că citim o carte bună, fie că ne uităm la un film preferat…că facem o baie relaxantă sau ieşim cu prietenii în oraş…merităm să avem timpul nostru.

În felul acesta nu ne vom mai simţi sufocaţi în relaţie, ne vom plictisi mai greu de celălalt şi vom avea mereu lucruri noi de împărtăşit, iar acest lucru îmbogăţeşte cuplul.

Una peste alta…o relaţie fericită are nevoie de timp, de foarte mult timp şi de efort pentru formare şi de modelare, iar complicitatea, tandreţea, fantezia şi umorul oferă delicateţe şi fluiditate relaţiei.

Apar şi conflicte.

Şi cuplurile fericite au dispute, iar tatonările şi negocierile  sunt fireşti în orice relaţie.

Arta constă în gestionarea lor. :)

Conţinutul acestui material nu poate fi reprodus total, parţial sau într-o formă modificată fără permisiunea expresă a autorului. 

  

 

facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail
Opt In Image

Ti-a placut articolul?

Alatura-te comunitatii de tineri ca tine pentru a-ti primi sursa de inspiratie! Bonus, vei avea acces instant la materialul pe care il ofer abonatilor mei :)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>