Sa vorbim despre blocaje…

Te simţi blocat, nu ştii încotro să o apuci, ce să faci mai întâi, pe ce să te concentrezi, în ce să îţi canalizezi atenţia şi… ajungi în final să nu iei nicio atitudine?

Ştiu cum e.

Blocajul- acel “bau-bau” care te face să fugi de tine, de orice responsabilitate şi de orice confruntare cu adevărul…

Şi totuşi…n-o fi el atât de negru! Trebuie doar să înţelegem mecanismul care-i stă în spate.

Însă, înainte de toate trebuie să ştii că principalul vinovat pentru toată treaba asta este…creierul tău:)

De ce?

Pentru că dragul de el, mult lăudatul şi iubitul tău creier, e un mare leneş!

Vrea să obţină maximum de efort cu minimum de energie. Preferă rutina, obişnuinţa, confortul, certitudinea.

La nivel neuro, explicaţia e dată de faptul că îi e mult mai uşor să se deplaseze pe “autostradă” (căile neuronale bine “bătătorite”), decât să îşi croiască un nou traseu sau să o ia pe`un “drum de ţară”, puţin circulat.

Dar autostrazile astea, din păcate, nu ne duc întotdeauna la destinaţia dorită, ci – mai degrabă  ajungem să ne alegem noi destinaţia în funcţie de traseul pe care îl cunoaştem atât de bine.

Ce pierdere!!

 

[Ia o pauza de la lucrurile serioase şi gândeşte-te puţin ce ar însemna să circulăm, cu toţii, doar pe autostrăzile din România? :) ]

 

După cum spuneam, creierul este un adversar redutabil şi nu luptă mereu cinstit.

Sunt convinsă că ai avut şi tu parte de zile în care te-ai simţit în deplină formă. Ai reuşit să te trezeşti la ora la care ţi-ai propus, ai avut timp pentru rutina de dimineata pe care încerci să o implementezi în viaţa ta…poate o jumatate de ora de citit, 10 minute de meditaţie sau exerciţii fizice, ai luat un mic dejun sănătos şi hrănitor, relaţia cu partenerul/-a merge excelent, iar astăzi tocmai ai reuşit să câştigi un nou client pentru companie. Se poate mai bine de atât? Da! Ajungi acasă şi găseşti masa pregătită pentru tine şi un moment de bucurie şi comuniune frumoasă cu jumatatea ta.

Unde a fost creierul tău leneş toată ziua?

L-ai ţinut sub control!

Da, se poate!

În momentele cheie ale zilei, creierul tău încearcă să îţi saboteze dorinţa de acţiune, copleşindu-te cu tooot felul de gânduri menite să îţi inducă o stare generală de neputinţă.

Are nevoie de doar 5 secunde pentru a născoci cele mai plauzibile şi mai variate motive şi pretexte pentru a nu acţiona!

5 secunde pentru a te convinge cu argumente (!) că ceea ce vrei să faci e nebunesc şi imposibil. (până şi datul jos din pat devine nebunesc la ora 6 dimineaţa, când afară plouă cu găleata, iar perna ta păstrează atât de frumos urma capului tău…)

Wake up!  Mai ai de citit….

Dacă ziua de azi nu a fost tocmai cum ţi-ai dorit-o, asta este pentru că i-ai permis creierului să câştige. Te-ai lăsat condus de el…

(Dar dacă nu mă conduce creierul, atunci cine?)  

Imaginează-ţi creierul tău, în asemenea situaţii, ca îngeraşul şi drăcuşorul din desenele animate.

   Îngeraşul, stând pe umărul tău drept îţi spune: “ar fi excelent dacă ţi-ai face acum   exerciţiile fizice! Ştii câte beneficii îţi aduc şi cât de împlinit te simţi după ce termini…”

    Drăcuşorul, de pe umărul celălalt te împunge şi îţi spune: “Deeh! Nu vezi ce vreme urâtă e afară? Şi mai e şi duminică, week-end…abia mai dormi şi tu şi te odihneşti … poate vezi un serial…oricum, dacă eşti atent vei observa că te doare genunchiul de la antrenamentul trecut şi în plus…nu arăţi chiar aşa de rău! Nu trebuie să exagerezi cu sportul! Ştii că şi marii atleţi au nevoie de pauză…”

Creierul tău a ridicat la rang de artă tendinţa de a nu face nimic prin “acţiuni ratate”- acele acţiuni pe care le întreprinzi în locul celor pe care ar fi bine să le întreprinzi în realitate.

Să dormi în loc să te trezeşti şi să alergi, să comanzi o pizza în loc să îţi pregăteşti o mâncare sănătoasă, să apeşi butonul snooze în loc să te dai jos din pat şi să îţi începi activitatea…şi exemplele pot continua.

 Dacă nu înveţi să îl controlezi  gândurile…ele vor ajunge să te conducă!

Şi tragic e că nu conduc prea bine:)

Creierul tău ţine la energia lui precum un bunic la amintirile din armată, iar asta îl face să declare stare de alertă la cea mai mică depăşire a pragului său de confort.

Nu eşti niciodată pe atât de obosit pe cât simţi!

Nu eşti niciodată pe atât de neputincios pe cât încearcă creierul tău să te convingă!

Întotdeauna limitele ţi le vei afla DUPĂ ce încerci să le dobori!

Ai auzit de neajutorarea învăţată? Promit să detaliez subiectul acesta cu altă ocazie, însă ideea de bază e aceea că, cu cât ne complacem mai mult în situaţia de om neajutorat, cu atât vom înceta să căutăm soluţii pentru a depăşi situaţia, chiar şi atunci când  soluţia se află exact sub nasul nostru. 

Modul în care te simţi şi atitudinea pe care o adopţi determină acţiunile ratate despre care discutam mai devreme, generând o discontinuitate între gând şi acţiune. În consecinţă, te învârţi în cerc, fără ţintă şi fără progres vizibil.

Aceasta pentru că, din dorinţa de a-şi salva energia, creierul refuză ideea de schimbare, zbătându-se să îşi menţină status quo-ul (starea de fapt).

Ceea ce nu ştie el şi majoritatea dintre noi…este faptul că investim mult mai multă energie în încercarea de a “salva aparenţele” şi de a ne minţi pe noi că “viaţa e roz”!

Consumi mult mai multă energie pentru că:

  • Bătălia între tendinţele polare tot are loc…
  • “Câştigul leneş” îţi oferă satisfacţie pe moment, însă în timp îţi provoacă mari probleme şi mustrări de conştiinţă, conflicte interioare, etc.
  • Depui un efort imens pentru a te convinge (pe tine şi pe ceilalţi) de un fapt EVIDENT: Viaţa ta nu e aşa cum ţi-o doreşti!
Imaginează-ţi că încerci să ţii sub apă o minge. Regulile de bază ale fizicii ne spun că e imposibil ca acea minge să rămână sub apă fără a se depune efort. Ce se întâmplă când obosim??
Mingea va ieşi cu şi mai mare forţă la suprafaţă, izbindu-te în cap! … ca semn că e timpul să te trezeşti şi să ţii cont de regulile naturii!

Şi atunci ce e blocajul?

Blocajul e alegerea creierului de a fugi de responsabilitatea de a lua atitudine. Nu vrea în ruptul capului să îşi consume energia, aşa că refuză, ca un copil încăpăţânat, să mai facă ceva.

Când avem mai multe opţiuni din care să alegem, iar presiunea este mare, ne simţim copleşiţi şi  alegem calea de mijloc: alegem să o lăsăm baltă sau să “ne lăsăm în voia sorţii” în loc să luăm taurul de coarne şi să decidem să acţionăm.

Ce ar trebui să facem?

Să acţionăm!

Cum?

Vom discuta într-un articol viitor…

Dar până atunci, încearcă să observi modalităţile prin care creierul tău încearcă să te împiedice să faci ceea ce ştii că e bine. Fii foarte atent la ce argumente îţi aduce pentru a te convinge şi analizează-le.

 

Pe curând!

 

facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail
Opt In Image

Ti-a placut articolul?

Alatura-te comunitatii de tineri ca tine pentru a-ti primi sursa de inspiratie! Bonus, vei avea acces instant la materialul pe care il ofer abonatilor mei :)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>