Mi-e teamă că nu ne mai temem de nimic…oare?

Trăim într-o societate în care ne e frică…să ne fie frică.

Încă de mici am fost învăţaţi că frica nu ne aduce niciun beneficiu, că a-ţi manifesta teama este o ruşine, iar cei cărora le e frică, sunt nişte laşi. Aşa că am devenit maeştri  în mascarea ei…am devenit nişte pseudocurajoşi.

Nu de puţine ori ne-am dres plânsul din glas, pozând în faţa celorlalţi în eroi curajoşi, în inimi neînfricate şi în persoane autosuficiente. Am preferat să ne ascundem lacrimile în ploaie şi în zgomot- de parcă ne-ar fi ruşine să plângem în liniştea sufletului nostru.

Am învăţat să ne negăm temerile,  într-un act de bravură, în încercarea de a ne convinge, pe noi şi pe cei de lângă noi, să suntem curajoşi, că nimic nu ne stă în cale, că nicio îndoială nu se agaţă de noi.

Sunt curajos!

Dar ce înseamnă curajul? …

A fi curajos, nu înseamnă să îţi spui „nu mi-e teamă!” în secunda în care conştientizezi că teama te copleşeşte.

Oricât ne-ar plăcea să credem că e suficientă o simplă afirmaţie pentru a ne schimba atitudinea, nicio afirmaţie din lume nu poate modifica ceea ce simţim!

O poate masca…da! Ne poate creea iluzia că, pe moment, situaţia e sub control…însă ceea ce simţim şi ceea ce credem  este mai puternic decât ceea ce zicem!

Şi ne întoarcem din nou la întrebarea „ce este curajul?”

Într-unul dintre seminariile lui, Andy Szekely definea hazliu teama ca fiind momentul în care îţi simţi pantalonii uzi, iar curajul ca momentul în care mergi înainte cu pantalonii uzi.

Aş mai adăuga, însă un element- şi anume conştientizarea faptului că ai pantalonii uzi, dar mai ales, conştientizarea motivului pentru care ai pantalonii uzi.

Cu alte cuvinte, nu este suficient să acţionăm sub impulsul fricii deoarece, ştim cu toţii că frica ne pune fie în situaţia „fight-flight” (luptă sau fugi), fie ne paralizează. Este, astfel esenţial să ne oprim, să observăm faptul că ne e frică, să admitem existenţa acestui sentiment şi să admitem că este normal.

Abia apoi vom  putea să devenim cu adevărat curajoşi.

Înainte de toate ia-ţi timp şi întreabă-te – de ce anume ţi-e frică? Este teama reală sau este doar o limită pe care încerci să ţi-o impui? Este o teamă justificată sau e o născocire a creierului tău care încearcă să te menajeze de orice efort şi consum de energie? Este o realitate sau o judecată emisă de tine sau de către ceilalţi?

Reţine un lucru:  Nicio teamă nu e atât de mare încât să nu poată fi combătută! Niciuna!

Adevărul este că ne temem de multe lucruri.

Ne e frică de şerpi, de întuneric, de relaţii, de afirmare, de critică, de eşec, de succes, de responsabilitate, de noi, de ceilalţi.

Şi alegem să înaintăm doar atât cât ne permitem să păstrăm capul deasupra apei. Atât timp cât facem asta, ne punem singuri limite. Peisajul rămâne acelaşi, zona în care capul nostru rămâne la suprafaţă este mică şi nu ne provoacă suficient.

Ne minţim spunându-ne că suntem curajoşi când, de fapt, ne-am creat o zonă de confort în care nimic nu ne mai sperie. Evităm provocarea de a băga capul sub apă deoarece nu ştim dacă  vom putea trăi cu ideea că ne poate fi şi nouă frică.

Îndrăzneşte să te aventurezi în ape mai adânci, şi o lume magică te va întâmpina!

Acolo, este destul „peşte” pentru fiecare, acolo sunt provocările care te fac să creşti. Acolo începe viaţa!

Este normal să îţi fie frică!

Important este „să ai curajul să te expui celor mai adânci temeri, pentru că apoi, ele nu mai au nicio putere, iar teama de libertate dispare” (Jim Morrison).

„Dobândim putere, curaj şi încredere prin fiecare experienţă în care ne oprim şi privim frica în faţă. Trebuie să facem ceea ce credem că nu putem face.” (Eleanor Roosevelt)

 

 

facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail
Opt In Image

Ti-a placut articolul?

Alatura-te comunitatii de tineri ca tine pentru a-ti primi sursa de inspiratie! Bonus, vei avea acces instant la materialul pe care il ofer abonatilor mei :)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>