Împrieteneşte-te cu gândurile tale pentru a obţine ceea ce-ţi doreşti

Fie că vorbim de scădere în greutate, renunţare la fumat sau avansarea în carieră, factorul succes este dat de un numitor comun şi nu, nu este vorba de motivaţie.

Cunosc mulţi oameni care, în ciuda doping-ului motivaţional, se învârt în acelaşi cerc vicios care îi menţine în starea din care se chinuie, cu atât de multă disperare, să iasă.
Dacă motivaţia nu ne aduce în locul pe care ni-l dorim, atunci ce anume o face?

Gândurile noastre! 

În ultimii ani şi România a început să declare război gândirii negative şi, trebuie să recunosc, mă număr şi eu printre militanţi. Cu toate acestea, lupta aceasta nu e chiar atât de uşoară precum pare. Probabil ai observat şi tu că afirmaţiile în oglindă şi bileţelele motivaţionale pe pereţi nu sunt suficiente pentru a te aduce în punctul pe care ţi-l doreşti (cel puţin, nu singure).

Cea mai mare greşeală pe care o facem cu toţii atunci când vrem să implementăm o schimbare, este aceea că ne concentrăm prea mult pe ceea ce nu ne dorim, pe ceea ce vrem să schimbăm, pe ceea ce nu merge bine, iar astfel rămânem blocaţi în ceea ce ar trebui să fie abia primul pas spre succes.

Lăsându-ne gândurile să hoinărească pe câmpiile lui “aşa nu”, uităm care este obiectivul pe care îl urmărim şi ne trezim în momente de dezamăgire şi frustrare, amintindu-ne că ne-am promis un lucru.

Astfel, ne spunem adesea că de mâine nu mai mâncăm dulciuri, nu mai fumăm şi nu ne mai pierdem timpul cu seriale, etc. Dar constatăm cu frustrare că mâine poftim prăjitura din vitrină, tot mâine apare un nou episod din serialul preferat şi te mai şi enervează colegul de simţi că dacă nu fumezi o ţigară, explodezi.

Te întorci de unde ai plecat…

Îţi ţii apoi un discurs despre cât eşti de lipsit de voinţă şi auto-control, cum nu eşti în stare de nimic şi într-un final, epuizat de atâtea încercări şi erori…începi să crezi că tu chiar nu poţi să faci nicio schimbare în viaţa ta, aşa că începi să îţi găseşti scuze plauzibile: “dar eu chiar mă simt bine în pielea mea, nu trebuie să slăbesc” sau “toată lumea are un viciu…al meu e ţigara” sau “am citit pe un blog că cititul nu te ajută să te dezvolţi, deci mai bine mă uit la un serial. Eu, cel puţin, aleg seriale care te pun să gândeşti”.

Dă-mi voie să-ţi spun că nu e vina ta!
Nu e nimic în neregulă cu voinţa ta, nici cu motivaţia…

Vinovate pentru toată situaţia asta în care te afli, sunt gândurile tale.

Cum?

Simplu.
Cei mai mulţi dintre noi ne trăim viaţa ca victime ale propriilor gânduri, fără să ştim că aceste gânduri nici măcar nu ne aparţin. Gândurile noastre sunt foarte susceptibile la influenţa externă. Majoritatea gândurilor care se perindă prin creierul nostru nu sunt create de noi, ci provin din credinţele şi normele sociale învăţate, din filmele şi cărţile pe care le-am văzut şi citit, din lucruri pe care ni le-au spus unii şi alţii…

Nu crezi?

Încearcă pentru un moment să nu te gândeşti la un rinocer roz alergând pe bandă!


Nu te gândi la rinocerul roz!


Am spus să nu te gândeşti la un rinocer roz. De ce te-ai gândit?

Et voilà!

Exerciţiul acesta ne arată două lucruri interesante:

Unu- gândurile noastre sunt foarte permeabile la stimulii externi; Doi- cu cât încercăm să suprimăm anumite gânduri, cu atât creierul nostru face exact opusul.

E important să înţelegi aceste două idei pentru a înţelege motivul pentru care, de cele mai multe ori, o dăm în bară cu încercările noastre de schimbare.

În urma studierii fenomenului de suprimare a gândurilor (thought suppression), Daniel Wegner, profesor de psihologie la Harvard, a observat faptul că, cu cât participanţii la experiment încercau mai mult să îşi suprime în mod deliberat anumite gânduri, cu atât mai mult acestea invadau spaţiul mental al acestora. Teoria dezvoltată în jurul fenomenului poartă denumirea de Ironic process theory.

Ce se întâmplă, deci, când încerci cu disperare să nu te gândeşti la ciocolata pe care o ai în dulap sau la ţigara din buzunar?

Ce se întâmplă când încerci să “rezişti tentaţiei” de a deschide internetul?

Ei bine, da! Se întâmplă exact ceea ce nu vrei să se întâmple.

 În curse, se spune că maşina se îndreaptă în direcţia în care îţi sunt ochii îndreptaţi. Şoferul care nu îşi poate lua ochii de la zid, în timp ce se rostogoleşte fără control, va lovi acel zid. 

-Gartg Stein „Arta de a pilota pe ploaie”

Vestea bună este că tot studiile ne dau soluţia: distragerea concentrată.

Ce înseamnă asta?
Înseamnă că în loc să ne distragem atenţia de la ceea ce dorim să evităm, prin ruminaţii negative şi prin suprimarea gândurilor, ne vom canaliza gândurile şi acţiunile în direcţia dorită de noi. În loc să ne lăsăm pradă gândurilor din mintea noastră, vom crea altele noi.

Concentrarea pe abilitatea de a-ţi crea propriile gânduri este echivalentă cu recondiţionarea şi reconstrucţia subconştientului tău!

Adică, în exemplul nostru, cea mai bună modalitate de a ne distrage atenţia de la ciocolata din dulap este să o aruncăm să mâncăm un măr sau să bem un pahar cu apă.
Nu vom mai spune “de mâine nu mai mănânc dulciuri”, ci vom spune “de câte ori poftesc ceva dulce, mănânc un fruct (sau o variantă sănătoasă a dulcelui).

Nu vom spune ”de mâine nu mă mai enervez“, ci ”atunci când simt că încep să mă enervez, număr până la 20” etc.

Tu ştii care sunt comportamentele pe care vrei să le înlocuieşti şi tot tu ar fi bine să stabileşti şi cu ce anume le înlocuieşti :)

 Un concept atât de simplu, dar atât de adevărat: ceea ce trebuie să demonstrezi se află în faţa ta; noi suntem creatorii propriului destin. Fie cu ştiinţă, fie din ignoranţă, succesele şi eşecurile noastre sunt provocate de noi înşine.

-Gartg Stein „Arta de a pilota pe ploaie”

Succesele şi eşecurile noastre sunt provocate de gândurile şi credinţele noastre; de mindset-ul după care ne ghidăm.

Nu este o noutate acest fapt.
Într-un experiment realizat de psihologii U. Weger şi S. Loughnan, participanţilor li s-a cerut să răspundă unei serii de întrebări. Unui grup i s-a menţionat că răspunsurile vor apărea pe ecran într-un flash, astfel încât să fie percepute doar la nivel subliminal, în timp ce, celui de al doilea grup, i s-a explicat că acele flash-uri au rolul de a semnaliza următoarea întrebare. În realitate, flash-urile conţineau o serie de litere fără însemnătate. Interesant este faptul că grupul care a crezut că primeşte subliminal răspunsurile la întrebări s-a descurcat mult mai bine comparativ cu participanţii care considerau că trebuie să răspundă singuri la întrebări.

Există o sumedenie de astfel de studii care arată capacităţile nelimitate ale minţii noastre.

Acelaşi principiu care te determină să te vindeci în urma unui tratament, te poate ajuta şi să slăbeşti sau să atingi nivelul dorit în carieră - efectul Placebo.

Acelaşi principiu care te determină să te îmbolnăveşti, te împiedică să slăbeşti sau să atingi nivelul dorit în carieră. – efectul Nocebo


Gândurile noastre creează realitatea în primul rând prin faptul că tot ceea ce întreprindem ia naştere în gând, iar în al doilea rând prin faptul că dragul de el, creierul nostru nu face diferenţa între ceea ce îţi imaginezi că se întâmplă şi ceea ce se întâmplă de fapt.

Dacă tu crezi – pe baza a ceea ce ţi s-a spus- că mâncatul la 9 seara îngraşă, ghici ce? Te vei îngrăşa.

Dacă eşti convins că ai suficiente resurse în interiorul tău pentru a-ţi atinge obiectivele, le vei atinge.

Şi pentru că la capitolul slăbit ne e dificil să credem că totul ţine de gândirea noastră, iată dovada:

Într-un studiu publicat anul acesta, de Harvard University, Alia Crum şi Ellen Langer au urmărit efectul placebo asupra exerciţiilor fizice. Studiul a vizat femeile care se ocupă de room service-ul hotelurilor. S-a pornit de la ideea că fiecare dintre acestea curăţă aproximativ 15 camere pe zi, câte 20-30 de minute fiecare. (Recomandarea medicilor este aceea de a face zilnic mişcare cel puţin 30 de min.). Cu toate acestea, când au fost întrebate dacă ele consideră că fac exerciţii fizice în mod regulat, răspunsul lor a fost negativ. În următoarea etapă, acestea au fost împărţite în 2 grupuri. Unui grup i s-a spus că activitatea pe care o făceau acopera necesarul zilnic de exerciţii fizice pentru o viaţă sănătoasă, celuilalt grup nu i s-a spus nimic. După patru săptămâni, în primul grup s-a înregistrat scădere în greutate, o diminuare a procentului de grăsime, o micşorare a zonei abdomen-şold şi o scădere a presiunii sanguine. Toate acestea în condiţiile în care stilul de viaţă -dietă, exerciţii fizice şi condiţiile de muncă au rămas la fel!

Aşadar, data viitoare, când vei îţi vei auzi piticul de pe creier spunându-ţi că nu poţi face cutare şi cutare lucru, ia-l de urechi şi spune-i că poţi. Pentru că într-adevăr poţi!
Data viitoare, când îţi vei prinde gândurile hoinărind aiurea pe câmpiile sinaptice, gândeşte-te dacă îţi aparţin sau sunt împrumutate.

E mult mai rentabil să îţi produci propriile gânduri, în acord cu scopul dorit de tine, decât să imporţi aleator gândurile altora!

Fie crezi că poţi, fie crezi că nu poţi, ai dreptate întotdeauna!

- Henry Ford

Conţinutul acestui material nu poate fi reprodus total, parţial sau într-o formă modificată fără permisiunea expresă a autorului. 

facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail
Opt In Image

Ti-a placut articolul?

Alatura-te comunitatii de tineri ca tine pentru a-ti primi sursa de inspiratie! Bonus, vei avea acces instant la materialul pe care il ofer abonatilor mei :)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>