Ar trebui să te compari cu ceilalţi?


Lumea “dezvoltării personale” ne îndeamnă la unison să încetăm să ne mai comparăm cu ceilalţi. Sunt convinsă că îţi sunt familiare replicile multor guru care susţin că actul comparării este crimă pentru stima de sine, însă haide să vedem câtă dreptate au.

Compararea socială este o caracteristică centrală a oamenilor. A existat şi continuă să existe pentru că, pe lângă neplăcerile pe care ni le aduce, promite si o serie de beneficii. Tocmai această ambivalenţă a stârnit interes pentru cercetarea fenomenului de mai bine de jumătate de secol încoace.

Înainte de aparitia social media, obisnuiam să ne comparăm în general cu persoanele din proximitatea noastră- vecini, prieteni, rude şi alte cunoştinţe. În comparaţie cu unii, ne creşteau corniţe văzând cât suntem de frumoşi, deştepţi şi bogaţi; în comparaţie cu alţii, săpam o groapă în pământ şi ne ascundeam acolo până plecau. Totuşi, comparaţiile erau cam random, iar la final, când trăgeam linie, aveam o imagine de sine destul de echilibrată.

Astăzi e cu totul altă poveste. Avem cont pe Facebook, Twitter, Instagram, Pinterest si muulte alte nebunii. Avem acces la viaţa privată a (aproape) oricărei persoane şi dacă nu ştim cum să ne raportăm în mod corect la vieţile virtuale ale celorlalţi…ei bine, cred că ai simţit pe propria piele efectele asupra imaginii de sine.

Studiile spun că modul în care ne evaluăm statutul social, prin prisma potenţei financiare, intelectuale şi a atractivităţii fizice, depinde de grupul cu care ne comparăm.

Acum…gândeşte-te! Ce se întâmplă în mintea ta când grupul la care te raportezi include sute de oameni despre care nu ştii nimic altceva decât atât – că au o viaţă minunată în poze?

Dacă eşti ca mine, ai avut şi tu momente în care, după jumătate de oră de răsfoit facebook-ul, ai ajuns la concluzia că viaţa ta nu este la fel de interesantă ca a “prietenilor” tăi. Nu ai suficienţi prieteni, sau dacă îi ai, nu ieşiţi suficient de des sau nu mergeţi în locuri şi nu faceţi lucruri foarte interesante saau, pur si simplu îţi vine în minte un gând obsedant cum că ar trebui să faci mai multe poze.

Şi ne trezim atât de obsedaţi de imortalizarea perfectă a momentelor, încât uităm să trăim bucuria acelor clipe. Rămânem cu poze, nu cu amintiri. 

Principalul motiv pentru care consider că nu e validă compararea cu profilele virtuale ale altora constă în faptul că fiecare persoană postează selectiv bucăţi din viaţa lor. Evident că nimeni nu îşi doreşte să pună pe tapet aspectele neplăcute!

Nu ai să vezi poze care surprind cuplurile in timp ce se ceartă. În poze toţi se iubesc! Sunt cupluri model.

Nu vei vedea poze cu file de somon ars şi cu o chestie care se dorea a fi Crème brûlée…fiecare postează dish-ul cel mai reuşit.

 Ai prins ideea.

A compara viaţa ta cu ceea ce vezi pe reţelele de socializare e ca şi cum ai compara o piesă de teatru cu ceea ce se întâmplă în culise. Sooo wrong in so many ways! 

Ei bine, da, am admis! Compararea poate dăuna grav imaginii de sine.

Dar! Pentru că privim echilibrat lucrurile, vedem şi beneficiile ei.

În general, studiile arată că există două tipuri de comparare. Una ascendentă (ne comparăm cu cei mai buni decât noi), iar alta, descendentă (ne raportăm la cei mai nefericiti decât noi). Si ambele pot avea efecte benefice în funcţie de situaţiile în care apelăm la ele.

De exemplu, compararea descendentă ne asigură continuitate şi chiar creştere a well-being-ului (stării de bine), îndeosebi când această comparare vizează sănătatea. Cercetătorii (nu glumeţii britanici!) susţin că atunci când vedem oameni mai bolnavi decât noi, avem tendinţa de a fi mai recunoscători şi de a aprecia mai mult ceea ce avem.

Compararea ascendentă ne pune faţă în faţă cu oameni realizaţi, cu persoane care au reuşit în viaţă şi au depăşit dificultăţi care pentru noi, acum, par dificil de surmontat. Acest tip de comparare este benefică întrucât ne oferă model, inspiraţie şi speranţă :) .

Asupra acestui aspect vreau să mă opresc puţin. De cele mai multe ori, imaginea de sine are de suferit atunci când ne raportăm la oameni “importanţi”  în aceeaşi manieră în care ne raportăm la profilul de facebook a lui x si y; – vedem doar “ce ni se permite să vedem”. Ori, o comparare corecta impune cunoaşterea unor informaţii “din culise”. Numai după ce cunoşti ascensiunea unui om, te poţi compara cu el, pentru că nu poţi compara prezentul lui cu prezentul tău la fel cum nu poţi compara portocalele cu piersicile.

Dacă învăţăm să stăm în preajma oamenilor mari, le vom cunoaşte istoria şi ne vom simţi motivaţi să creştem şi noi alături de ei, fără ca aceasta să presupună faptul că devine ţelul nostru suprem acela de a ajunge ca ei. Comparându-ne cu ei, putem învăţa din greşelile lor. Mai mult decât atât, întotdeauna se pot obţine rezultate mai bune decât cele obţinute de persoana pe care am luat-o ca model. Iar afirmaţia aceasta este testată!

Ok. Admitem că există diferenţe individuale în modul în care ne raportăm şi procesăm informaţiile obţinute prin comparare. Tot studiile arată că există persoane care suferă de “nefericită cronică” :)  (serios!) şi care au tendinţa să devină depresivi atunci când se raportează la persoanele mai bune, mai deştepte, mai frumoase, mai realizate etc. decât ele. Dar nefericita asta cronică are leac.

În concluzie, nu pleca urechea la tot ce spun cărţile de dezvoltare personală. Multe dintre ele se bazează pe un pop-science care poate foarte uşor să inducă lumea în eroare.

Compararea e utilă atunci când e făcută în mod înţelept! E ca un cuţit. Dacă ştii cum să îl foloseşti, poţi face minuni cu el, dacă eşti imprudent…o păţeşti! :)

It’s your choice!

Cu bine,

Conţinutul acestui material nu poate fi reprodus total, parţial sau într-o formă modificată fără permisiunea expresă a autorului. 

Bibliografie selectivă:

LG Aspinwall, SE Taylor. - Effects of social comparison direction, threat and self-esteem on affect, self-evaluation and expected success. Journal of Personality and Social Psychology 64 (5), 708

D. Arigo, J. M. Suls, J. M. Smyth. (2012) Social comparisons and chronic illness: research synthesis and clinical implication. Health Psychology Review, pp. 1-61,

A. Zell, J. J. Exline.(2010) How Does It Feel to Be Outperformed by a “Good winner”? Prize Sharing and Self-Deprecating as Appeasement Strategies. Basic and Applied Social Psychology, vol. 32, no. 1, pp. 69-85,

facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail
Opt In Image

Ti-a placut articolul?

Alatura-te comunitatii de tineri ca tine pentru a-ti primi sursa de inspiratie! Bonus, vei avea acces instant la materialul pe care il ofer abonatilor mei :)

3 thoughts on “Ar trebui să te compari cu ceilalţi?

  1. Mi-a placut tare mult articolul. Mi-am adresat cateva intrebari in timp ce il citeam… Esti foarte pe stilul meu si apreciez umorul. :)

  2. Uitandu-ma pe netul in limba romana iata ca am gasit pe saitul dvs..
    Nu pot sa nu remarc ca sunt placut surprins de calitatea informatiilor
    de pe aceasta pagina si va doresc cat mai mult
    succes!

Leave a Reply to Ora Exacta Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>